duminică, 25 septembrie 2011
marți, 10 mai 2011
miercuri, 16 februarie 2011
vineri, 20 august 2010
luni, 16 august 2010
miercuri, 2 iunie 2010
-3.jpg)
duminică, 9 mai 2010
duminică, 10 ianuarie 2010
.jpg)
luni, 16 noiembrie 2009
-3.jpg)
vineri, 6 noiembrie 2009
-2.jpg)
duminică, 1 noiembrie 2009
.jpg)
joi, 24 septembrie 2009
vineri, 18 septembrie 2009
luni, 14 septembrie 2009
vineri, 11 septembrie 2009
"Arcada blestematilor"
Dincolo de aceasta arcada, aceasta poarta de piatra, Omul isi pierde identitatea, totul fiind redus la Forma. Aici e locul unde Esenta nu exista, unde individul devine Umbra.
marți, 1 septembrie 2009
sâmbătă, 22 august 2009
marți, 18 august 2009
"Trandafir bolnav"
"O Rose thou art sick..." inspirata de poezia "The Sick Rose" a lui William Blake si de un vis ciudat...
miercuri, 12 august 2009
-2.jpg)
joi, 30 iulie 2009
+small.jpg)
.jpg)
marți, 21 iulie 2009
.jpg)
miercuri, 8 iulie 2009
.jpg)
-2.jpg)
luni, 22 iunie 2009
vineri, 29 mai 2009
vineri, 8 mai 2009
duminică, 26 aprilie 2009
.jpg){kind=spacer}
duminică, 19 aprilie 2009
miercuri, 18 februarie 2009
duminică, 8 februarie 2009
marți, 20 ianuarie 2009
sâmbătă, 10 ianuarie 2009
luni, 5 ianuarie 2009
luni, 15 decembrie 2008
sâmbătă, 13 decembrie 2008
vineri, 5 decembrie 2008
luni, 27 octombrie 2008
vineri, 17 octombrie 2008
miercuri, 1 octombrie 2008
vineri, 26 septembrie 2008
sâmbătă, 6 septembrie 2008
luni, 1 septembrie 2008
"Skull Corridor"
Ars Mortis... Skull Review
„Fără să te-aştepţi ridică unu’ dalta, mai mult sau mai puţin inspirat, având nevoie de o ocupaţie, aspectul general urmând traseul biologic la braţul unor indivizi emblematici şi bizari ca manual de istorie a esteticii (se pare că simţurile pot fi teoretizate) ;’direcţia e greşită’ – chicoteşte imaginea trecătorului care-şi iuţeşte paşii în contrasens (e o săgeată pe undeva, destinată celor care au ochii deprinşi cu detaliile) părăsit de instinctul de a se debarasa din mers de automatismele sociale şi de culoarea zidurilor sau conştient poate de modul său inoportun de a capta atenţia. Craniul se acomodează cât se poate de firesc cu colţurile de piatră amintind de momentele în care cei dragi găsesc de cuviinţă să moară pentru a completa un tablou perfect. Nu întâmplător mesele rămân goale – nu uita că soarta-ţi atârnă de toanele unor necunoscuţi. Traiul strâns legat de holurile instituţiilor face dintr-un coridor o nouă dimensiune a vieţii când îl visăm drept cafenea.”
Alexandru Ciocan
Alexandru Ciocan
sâmbătă, 16 august 2008
luni, 11 august 2008
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
